Povestea reală și nebunească a colonelului Sanders (fondatorul KFC)

Ai auzit povestea de viață a colonelului Sanders? Este bine înrădăcinată în fundalul noroios de pe internet, unde doar anecdotele inspiraționale tind să înflorească.

În ultima perioadă, variațiile de povești s-au materializat într-o postare de la Osaka Craigslist, un clip YouTube proiectat ca unul din acele videoclipuri pe care le vizionezi fără sunet, în timp ce te afli pe toaletă și pe pagina de Facebook a fostului candidat pentru GOP, la numirea președintelui, dr. Ben Carson. Am ajuns la această poveste prin intermediul LinkedIn, în intersectarea mea personală cu gunoaiele de pe web.

„La vârsta de 5 ani, tatăl său a murit” povestea începea. La 16 ani a părăsit școala. La 17 ani deja pierduse 4 locuri de muncă. La 18 ani s-a însurat. S-a înrolat în armată, fapt care l-a epuizat. La vârsta de 20 de ani, soția lui l-a părăsit, luând cu ea și copilul lor. El a devenit, apoi, bucătar într-o cafenea mică, reușind să-și convingă soția să se reîntroarcă la el. La vârsta de 65 de ani s-a pensionat. S-a simțit ca un ratat și a decis să se sinucidă. A început să își scrie testamentul, însă pe parcurs a realizat că a scris ce ar fi putut realiza în viața lui, gândindu-se că fusese un bucătar chiar priceput. Așadar a împrumutat 87 de dolari, a gătit câteva porții de pui după rețeta lui proprie și a început să le vândă din ușă în ușă. La vârsta de 88 de ani, Colonelul Sanders, fondatorul imperiului Kentucky Fried Chicken (KFC), era bilionar.”

„INSPIRAȚIONAL”

Sub imaginea de pe LinkedIn este o fotografie decolorată a Colonelului Sanders, zâmbitor, ținând o găleată de pui, portretul lui fiind încorporat pe un carton colorat în roșu și alb. Iar sub imaginea respectivă sunt câteva commentarii. „Uneori este nevoie să ratezi pentru a realiza ce anume funcționează” scrie un utilizator. Altul răspunde cu: „Inspirațional.”

Fiecare repovestire diferă, fiind modificată pentru a motiva tipuri specifice de public înfometat de informație. O versiune mai lungă, de pe Facebook, de exemplu, include mai multe detalii precum: „La vârsta de 20 de ani, soția sa l-a părăsit, luând și copilul lor cu ea […]  El a eșuat în încercarea de a-și răpi fiica și în cele din urmă și-a convins soția să se întoarcă acasă.” Sau „În prima zi de pensionare a primit un cec de la Guvern pentru 105 de dolari. El a simțit că guvernul spune că nu și-a putut asigura el însuși traiul.”

Ceea ce este împărtășit de cei care repovestesc întâmplările este o indiferență față de adevăr, o dorință neînțeleasă de schimbare a unor fapte incredibile, pentru un complot melodramatic, omniprezent și simplificat. De exemplu, o mare parte a textului pare a fi o versiune simplificată a unei povestiri despre complotul colonelului Sander de a-și răpi fiica, găsită pe un site cu specific sectei Martorilor lui Iehova (Jehovahs-witness.com) și atribuită unui articol sindicalizat Los Angeles Times – care, în mod neobișnuit, nu apare în arhiva online a lucrării.

Adevărul despre Colonelul Sanders poate fi investigat prin multe alte căi. În 1970, profetul din New Yorker, colonelul Sanders – sau, după cum îl descrie autorul William Whitworth, „un perfecționist într-o lume imperfectă” – este încă în viață și se apropie de optzeci de ani. Whitworth povestește cum Sanders a devenit bucătar în absența regulată a mamei sale, apoi a fost amestecat între viața unui fermier, conducător de tramvai, soldat, pompier de cale ferată, avocat, agent de asigurări, operator de vapoare, secretar, producător de iluminat și un număr de alte locuri de muncă, inclusiv proprietarul hotelului și restaurantele. Sanders nu și-a pierdut locurile de muncă, se pare, ci s-a plictisit de ele.

„Un om care a reînviat Kentucky-ul”

Sanders a construit pentru prima dată o identitate a puiului prăjit, în timp ce conducea o stație de deservire cu amanta sa, care după ce a divorțat ar fi devenit a doua lui soție – un fapt menționat într-una din autobiografiile lui Sanders. De asemenea, el a primit titlul de colonel de onoare cândva în anii 1930 sau 1950 de la guvernatorul din Kentucky.

Sanders nu s-a pensionat la vârsta de 65 de ani. Atunci a vândut primul său restaurant și a început să dezvolte franciza Kentucky Fried Chicken în serios. Aproape 60 de ani, el ar fi petrecut zilele la un restaurant, gătind „neînsemnata” tehnică de pui pentru clienți și adesea dormind în spatele mașinii. La 73 de ani, a vândut KFC pentru 2 milioane de dolari. Nu era un miliardar, dar a trăit în liniște pentru restul anilor.

Nici New Yorker și nici restul celor care au scris despre Sanders nu menționează niciodată despre complotul de răpire. Deși o variantă a evenimentului apare, ciudat, în autobiografia din 1974 a Colonelului, „Viața, așa cum am știut-o eu, a fost atât de bună încât te lingi pe degete”. Conform unei recenzii a cărții „Catalogul gândurilor”, colonelul Sanders era un slujitor al lui Dumnezeu, cu o gură urâtă și cu o dorință de a împovăra un om într-un scaun. El a susținut că puterea rugăciunii i-a vindecat polipul colonului. Asta înseamna că viața lui Sanders este descrisă ca un personaj a lui Mark Twain, cu multe pauze pentru detaliile comice – un stil relaxat care nu se compară cu un articol social optimizat și mediatizat.

SANDERS L-A INVITAT PE J. EDGAR HOOVER LA ANIVERSAREA SA DE 80 DE ANI

Poate că ceea ce este cel mai dezamăgitor cu privire la anecdotele plictisitoare, care dau o falsă inspirațe și care nu se limitează la acest bucătar-șef, este cât de ușor este disponibilă povestea reală adesea. Între profiluri, biografii și scrierea lui Sanders, povestea vieții sale este literalmente o carte deschisă. Cu o singură excepție.

În ianuarie 1968, colonelul l-a invitat pe directorul FBI, J. Edgar Hoover, să-și sărbătorească aniversarea de 80 de ani. „Cred că noi [bătrânii] le putem arăta acestor tineri ce înseamnă celebrarea”. Sanders i-a scris anterior lui J. Edgar Hoover, în 1960, pentru a-i complimenta manevrele legate de „revoltele din San Francisco”, probabil protestele  legate de „Vinerea neagră”, o demonstrație împotriva Subcomisiei parlamentare privind activitățile ne-americane. El și-a exprimat încrederea în lucrarea lui Hoover, care în acest moment se confrunta cu respingere din partea politicienilor mai tineri, inclusiv din partea  candidatului la președinție, Richard Nixon.

Includerea în dosarul FBI se referă la mogulul pentru fast-food: „Colonelul Harland F. Sanders nu a făcut obiectul unei anchete FBI”, începe raportul. Propoziția este urmată de două paragrafe din text redactate de benzi lungi de cerneală neagră.

Sursa: Michaela Bourke on LinkedIn