Noi, bărbații, suntem, din păcate, deja pregătiți pentru sentimentul de izolare. Dacă adăugăm presiunea socială de a ne simți veseli și conectați luni la rând, noi, bărbații, începem să simțim că trebuie să ne prefacem mai mult. Ne adâncim în sentimentele noastre. Adânc în noi înșine.
Pregătiți pentru singurătate
Încă din copilărie, majoritatea dintre noi, bărbați și băieți, suntem făcuți să credem că orice emoție în afară de furie este inacceptabilă și că a cere sau a accepta ajutor echivalează cu slăbiciune. Atunci când nu ne simțim bine, Cutia în care e pus bărbatul ne cere să ne comportăm bine. Și asta înseamnă că, chiar și în mijlocul unei mulțimi, la întâlnirile de familie, la funcțiile de la birou – bărbații și băieții se pot simți în continuare extrem de singuri. Atunci când găsim o comunitate ca bărbați, de multe ori relațiile noastre sunt un produs secundar al activităților comune – muncă, hobby-uri, sport etc. Odată cu izolarea fizică suplimentară pe care pandemia a introdus-o în viețile noastre, am pierdut multe dintre acele spații în care înainte găseam conexiune, confort și sprijin.
Chiar și atunci când reușim să creăm aceste spații, constat că noi, bărbații, putem ezita să ne deschidem și să fim vulnerabili unii cu alții. O dată pe lună mă văd cu aceiași 3 tipi. Acel spațiu este mai mult despre râs, glume și insulte jucăușe unul față de celălalt. Și ne place asta. Sentimente precum „Chiar vreau să știu ce mai faci” sau „Chiar vreau să te ajut” sau „Sunt aici pentru tine” nu sunt împărtășite la acea masă. Dacă se întâmplă ceva tragic – cum ar fi moartea partenerului cuiva – bărbații ar putea să-și spună aceste lucruri, dar este o situație. Nu am fost învățați să avem capacitatea emoțională de a plânge în acest mod. Nu ne creăm spații pentru ca fiecare dintre noi să vorbească despre singurătate. Bărbați – trebuie să facem o muncă colectivă pentru a învăța cum să fim alături unul de celălalt cu deschidere și vulnerabilitate.
Un studiu Harvard din 2017 a urmărit un grup de bărbați timp de opt decenii. Bărbații au fost întrebați: „Pe cine ați suna în mijlocul nopții dacă v-ar fi rău sau v-ar fi frică?”. Studiul a arătat că cei care aveau prieteni apropiați sau pe cineva la care să apeleze erau mai fericiți și mai sănătoși din punct de vedere fizic. Bărbații sunt norocoși dacă au un prieten din copilărie cu care continuă să fie conectați și astăzi – aceștia sunt bărbații care au posibilitatea de a avea cea mai mare intimitate într-o relație cu alți bărbați. Nu vom depune eforturi pentru o nouă relație care să ajungă la un punct în care să aibă o intimitate reală – deschidere, transparență și încredere. Prea des, noi, ca bărbați, suntem pregătiți pentru singurătate.
De ce credeți că unii bărbați nu vor să se apropie unii de alții?
Atunci când oamenii încearcă să îi implice pe bărbați, este ușor pentru noi să deviem și să spunem: „Sunt bine”. Și dacă nu ne cunoașteți bine, vă putem convinge că suntem. Suntem învățați să nu cerem, să oferim sau să acceptăm ajutor. Să continuăm să depășim aceste limite și să ne punem întrebări unii altora puțin mai departe este o sarcină cu totul diferită. Dacă îi ofer unui alt bărbat ajutorul meu și el răspunde cu „nu, sunt bine”, ei bine, atunci și eu sunt bine. Asta este ceea ce facem noi ca bărbați. Ne scoatem din relațiile intime cu ceilalți.
În esență, pentru bărbați, atunci când un alt bărbat este interesat de noi și de modul în care ne descurcăm (pe baza a ceea ce am fost învățați despre ce înseamnă să fii bărbat), presupunem că trebuie să fie ceva în neregulă cu ei. Prea des, devenim imediat suspicioși că potențialul ajutor are un unghi sau o agendă. Așa că ne punem garda sus. Este inconfortabil pentru noi să ne gândim că un alt bărbat vrea să fie acolo pentru noi. În opinia mea, acestea sunt rețete pentru singurătate.
Simpla nevoie de a ne conecta cu ceilalți ne face să ne simțim sub standard. Pentru unii dintre noi, suntem singuri pentru că ne temem de respingere. Sentimentele de respingere ne fac să ne simțim paralizați de nevoia noastră și suntem incapabili să căutăm ceea ce tânjim cu disperare – o conexiune autentică. Vulnerabilitatea este riscantă, iar riscurile sunt necesare pentru a reuși. Cu toate acestea, dacă suntem respinși atunci când ne asumăm acest risc de a ne întinde mâna pentru a întreba ce face un alt bărbat, simțim că acest lucru ne face mai puțin bărbați. Alți bărbați ne vor spune să nu ne expunem în acest fel – să nu ne lăsăm complet expuși riscului de a fi respinși. Atunci când ne exprimăm această vulnerabilitate și suntem respinși, simțim că tocmai am dat unui alt bărbat o anumită putere asupra noastră. Acum el poate ține asta deasupra capetelor noastre. Respingerea este un profesor puternic – dacă se întâmplă o dată, este puțin probabil să ne mai implicăm vreodată în acel comportament.
Singurătatea bărbaților și corelația cu sănătatea
Ceea ce suntem din punct de vedere emoțional are un impact enorm asupra a ceea ce suntem din punct de vedere fizic, iar capacitatea noastră de a ne conecta cu ceilalți este legată de starea noastră de bine. Studiile indică faptul că relațiile noastre cu ceilalți au un impact mai mare asupra sănătății noastre fizice și a longevității decât chiar genele noastre. Există un număr mare de cercetări științifice care sugerează că relațiile de înaltă calitate și sentimentele de apropiere față de ceilalți sunt puternic corelate cu un risc mai mic de moarte prematură și că singurătatea și izolarea pot duce la o sănătate precară în număr comparabil cu fumatul, hipertensiunea arterială și obezitatea. Singurătatea la bărbați este, de asemenea, legată de bolile cardiovasculare și de infarct miocardic, iar bărbații reprezintă 80% din sinucideri (pentru care unul dintre principalii factori care contribuie este singurătatea). În calitate de bărbați, trebuie să recunoaștem și să acceptăm importanța conexiunii cu oamenii din viața noastră. Ca bărbați, preferăm să concurăm decât să ne conectăm. În timp ce femeile se bucură de competiție, femeile sunt mult mai bune la conectare unele cu altele. În loc să concurăm, mi-ar plăcea să văd mai mulți dintre noi străduindu-se să se conecteze cu adevărat unii cu alții.
Ce pot face bărbații pentru a combate singurătatea?
Bărbați – Știu că este greu să ne apropiem unii de ceilalți. Societatea ne spune de când eram mici că a fi singur înseamnă a fi cumva mai puternic. Dar vă invit pe fiecare dintre voi să luptați împotriva acestui impuls de a vă izola, să rezistați acestor idei despre ce înseamnă să fii bărbat.
Iată câteva lucruri care să vă ajute să porniți pe această cale spre o stare de spirit mai sănătoasă și mai puțin singuratică:
1.Recunoașteți că singurătatea există. Nu putem începe să ne vindecăm până când nu recunoaștem unde ne aflăm în acest moment. Prefăcându-ne că nu suntem singuri nu va face decât să ne facem să ne simțim și mai izolați.
2. Împărtășiți ceea ce simțiți atunci când o simțiți. O verificare regulată și sinceră a sentimentelor ne poate ajuta pe toți să ne simțim mai confortabil să identificăm și să facem loc pentru fiecare dintre emoțiile noastre.
3.Căutați un confident. Nu pot sublinia îndeajuns de mult importanța găsirii unei persoane cu care ne simțim confortabil să ne deschidem – fie că este vorba de un profesionist în domeniul sănătății mintale, un prieten, un lider religios, un forum online, un partener sau un membru al familiei.
4.Fiți deschiși la ajutor profesional – chiar și (și mai ales) atunci când nu vă aflați în mijlocul unei crize. Starea de bine mentală este o practică continuă și, la fel cum am putea angaja un antrenor sau un trainer pentru a ne ajuta să ne îmbunătățim abilitățile fizice, a căuta îndrumare de specialitate pentru bunăstarea noastră emoțională ne oferă un avantaj enorm în timp ce navigăm prin suișurile și coborâșurile vieții.