Validarea nu înseamnă neapărat că suntem de acord cu realitatea subiectivă a altcuiva. Validarea permite pur și simplu ca starea emoțională a unei alte persoane să aibă un spațiu de existență.

Validarea este un instrument critic de comunicare și o expresie a iubirii și acceptării în relații. Atât de crucială, de fapt, încât experții în parenting raportează că este unul dintre cele mai importante lucruri pe care un părinte le poate face pentru a favoriza o dezvoltare psihologică sănătoasă a propriilor copii.

Ce este invalidarea?

Prin definiție, invalidarea este procesul de negare, respingere sau ignorare a sentimentelor cuiva. Invalidarea transmite mesajul că experiența emoțională subiectivă a unei persoane este inexactă, nesemnificativă și/sau inacceptabilă.

Invalidarea este una dintre cele mai dăunătoare forme de abuz emoțional și îl poate face pe cel care o primește să se simtă ca și cum ar înnebuni! Ceea ce este înfiorător, este că poate fi unul dintre cele mai subtile și neintenționate tipuri de abuz. Persoana invalidată va părăsi adesea o conversație simțindu-se confuză și plină de îndoieli de sine.

Există însă și persoane care îi invalidează în mod conștient pe alții ca formă de manipulare, control, sau pentru a-i răni intenționat. Explicațiile posibile (altele decât psihopatia) sunt o capacitate scăzută de empatie și compasiune, neînțelegerea sau nevalorificarea importanței validării și/sau neștiința de a o exprima în mod eficient.

Alteori, oamenii pot invalida în mod neintenționat. Invalidatorii bine intenționați susțin adesea că scopul este de a ajuta pe cineva să se simtă mai bine sau altfel – o emoție pe care ei o judecă ca fiind mai corectă, mai validă.

Dacă ești destinatarul unor mesaje invalidante, e necesar să știi acest lucru: Nu ești nebun! Sentimentele tale sunt valide și reale.

Cum să eviți invalidarea: 5 expresii auzite des

(Notă: Există numeroase moduri de a invalida pe cineva. Mai jos sunt prezentate exemple de afirmații invalidante mai frecvente).

1. “Măcar nu este…” – sau “Ar putea fi mai rău.”

Suferința altcuiva poate stârni un puternic disconfort pentru cei care sunt martori la ea. Oamenii plini de compasiune vor să o repare sau să o facă mai bună. Când cineva plânge, oferim un șervețel pentru a șterge lacrimile sau un mesaj blând în speranța unui zâmbet. Dacă aceste eforturi nu funcționează, se ridică miza cu eforturi mai puternice pentru a aduce o oarecare ușurare.

Doctorul Jamie Long menționează “În ședințele mele de terapie, aud adesea povești despre cum cei care sunt în disperare se simt complet singuri și neînțeleși. Să luăm, de exemplu, cazul unei tinere cliente care jelește sfârșitul devastator al căsniciei sale de scurtă durată. Ea a împărtășit mai multe exemple despre cum suflete bine intenționate și înțelegătoare i-au oferit afirmații precum ” Măcar ești tânără, te vei putea recăsători”. “Putea fi mai rău, măcar nu ai avut copii cu el”. Încercările de consolare se simțeau ca și cum prietenii și cei dragi îi marginalizau durerea, indiferent de validitatea acelor afirmații. Nu de perspectivă avea nevoie, ci de empatie și înțelegere.”

2. “Îmi pare rău că te simți așa!”

Ca experiment, cere cuiva cunoscut să te ciupească de braț. Instruiți-i acestei persoane că, indiferent de ceea ce faci, singurul răspuns pe care ar trebui să ți-l dea este: “Îmi pare rău că te simți așa”. Cere-i să te ciupească până când începe să te doară. Odată ce durerea te-a iritat suficient, spune-i persoanei respective: “Au! Asta chiar doare!” Așteaptă răspunsul lor scriptic. Cum te-ai simțit? Ți s-a disipat durerea după ce ai aflat că îi pare rău că te-ai simțit așa? Bineînțeles că nu! A-i spune cuiva “Îmi pare rău că te simți așa” este pur și simplu un mod acceptabil din punct de vedere social de a spune: “Nu-mi pasă cum te simți, realitatea ta este greșită” (sau mai rău: experiența ta este stupidă). 

3. “Nu ar trebui să te simți așa.”

Mesajul “nu ar trebui să te simți într-un anumit fel” transmite dezaprobare și superioritate. De asemenea, comunică faptul că experiența emoțională a unei persoane nu este una validă. Adevărul este că nu ai autoritatea de a decide cum ar trebui sau nu ar trebui să se simtă o persoană. Doar ei știu asta! Negarea perspectivei unei persoane poate – și adesea o face – să o facă să se simtă nebună, invizibilă și neînsemnată.

Acest exemplu îi reamintește medicului de o pacientă adolescentă foarte deprimată care se plângea adesea în timpul ședințelor că părinților ei nu le pasă de ea. Când era neliniștită din cauza unui lucru care se întâmpla la școală, părinții ei îi spuneau că nu ar trebui să lase să o deranjeze. Când era frustrată de modul în care părinții o disciplinau, i se spunea că ar trebui să treacă peste asta. După ce a plâns din cauza unei certuri cu o prietenă, ei i-au sugerat că ar trebui să se relaxeze și că prietena ei probabil a avut intenții bune. Lista de exemple a continuat la nesfârșit.

4. “Nu te mai gândi la asta, doar fă-o.”

Imaginează-ți că ai petrecut o mare parte din timp antrenându-te pentru un maraton. Ai muncit din greu pentru a-ți condiționa corpul și ești încrezător că ai atins nivelul necesar de fitness pentru a alerga la el. Cu doar câteva zile înainte de maraton, un accident nefericit are ca rezultat un picior rupt. Tristețea, furia, frustrarea și defularea ar putea descrie câteva sentimente subsecvente situației. Presupunând că nu ești complet nerezonabil, este puțin probabil să îți spui: “Nu te gândi la asta, continuă să te descurci”. Piciorul tău este rupt! Nu poți alerga un maraton cu un picior rupt, nu-i așa?

În ceea ce privește emoțiile, oamenii își spun tot timpul, atât lor înșiși, cât și celorlalți, să respingă un sentiment și să treacă peste el. Cu siguranță, există situații în care trebuie să ne lăsăm sentimentele deoparte pentru a putea funcționa în mod adaptiv. Cu toate acestea, mă refer la momentele în care sentimentele sunt înghesuite, date la o parte și reprimate în mod dăunător. În mod paradoxal, încurajarea unei astfel de respingeri a emoțiilor duce la o suferință psihologică și mai mare. Atunci când banalizăm, minimalizăm sau respingem sentimentele, provocăm în mod inevitabil creșterea emoțiilor. Însă, aceste emoții vor găsi o cale de a fi exprimate. Așteaptă-te la dureri, diaree, atacuri de panică, alimentație emoțională, droguri, alcool, etc.).

5. “Nu vreau să mai discutăm despre asta!”

Cu toții am fost victima sau autorul uneia dintre cele mai puternice invalidări non-verbale: Tratamentul tăcerii. Părăsirea camerei, ignorarea apelurilor telefonice/mesajelor de text, datul ochilor peste cap. Nevoia de a refuza existența unei stări emoționale contrare este de înțeles, mai ales atunci când nu suntem de acord cu ea. Dar trebuie să rezistăm acestui impuls, indiferent cât de îndreptățiți ne simțim în circumstanța respectivă. Reține, validarea nu înseamnă că suntem de acord cu realitatea subiectivă a altcuiva. Validarea înseamnă a avea capacitatea de a permite stării emoționale a altei persoane un spațiu pentru a exista și poate începe prin simpla prezență și ascultare.

Validarea. Aceasta spune: te aud, te văd, înțeleg. Îmi pasă de sentimentele tale. Importanța sa nu poate fi supraestimată.

Cum să validezi pe cineva:

  • Amintește-ți că validarea experienței emoționale a unei persoane nu înseamnă neapărat că ești de acord cu ea sau că tu crezi că are dreptate. Poți comunica faptul că emoția cuiva este validă fără să îți placă emoția respectivă. *Reține că emoția este diferită de comportament.
  • Evită să devii defensiv sau să oferi sfaturi nesolicitate. Dacă ești ținta emoției, încearcă să accepți responsabilitatea pentru cel puțin o mică parte din plângere. Dacă ai o idee despre cum să le rezolvi problema, întreabă-i: “Vrei să te ajut cu această problemă?”. Dacă răspunsul este “Nu”, concentrează-te pe ascultare.
  • Înțelegerea trebuie să preceadă intervenția. A asculta cu adevărat pe cineva înseamnă să încerci să îi înțelegi poziția. Cu cât înțelegi mai profund de unde vin, cu atât vei fi mai validant.
  • Reflectă sentimentul. “Văd că ești foarte supărat”. “Trebuie să fie atât de dureros”.
  • Rezumă experiența. “Înțeleg perfect că ești supărat pentru că nu am ajuns la timp, ceea ce a fost nepoliticos și iresponsabil.” “Trebuie să fie atât de dureros, este devastator să trăiești o astfel de pierdere.”

Sursa: https://drjamielong.com/